Newsletter 4/2020 – Modificări legislative în materie fiscală

Cadru general

În Monitoarele Oficiale nr. 68 si 72 publicate în data de 31 ianuarie 2020 au fost introduse Ordonanţele Guvernului 5/2020 şi 6/2020, care modifică Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv Legea 227/2015 privind Codul fiscal. Aceste două acte normative introduc în legislaţia naţională prevederi ale unor Directive Europene adoptate la nivelul Uniunii  în anii anteriori, dar aduc şi noi măsuri fiscal-bugetare aferente legislaţiei locale, aşa cum sunt prezentate mai jos.

Dispoziţii noi privind procedura popririlor efectuate de ANAF

Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este modificată în sensul introducerii unor noi prevederi în ceea ce priveşte popririle efectuate de organul fiscal, dintre care cele mai importante sunt prezentate mai jos.

Perioada în care băncile trebuie să plătească suma executată se modifică de la 3 zile calendaristice la 3 zile lucrătoare.

Mecanismul electronic de poprire va fi coordonat de un organ central de executare înfiinţat la nivelul ANAF. Modalitatea de ridicare a popririi se va face electronic. Astfel, la solicitarea ANAF băncile au doar obligaţia indisponibilizării conturilor, fără decontarea efectivă a sumelor din conturile debitorilor. ANAF va solicita electronic băncilor informaţii despre soldurile fiecărui cont şi se va îndestula din aceste conturi după un algoritm prestabilit, în funcţie de disponibilităţile din fiecare cont. După atingerea sumei pentru care a fost dispusă executarea silită, toate conturile indisponibilizate vor fi deblocate.

Din declaraţiile publice ale decidenţilor din cadrul autorităţilor fiscale, acest proces electronic de ridicare a popririi se va face foarte rapid (aproximativ o oră), evitându-se situaţiile actuale prin care contribuabilii ar putea rămâne câteva zile cu conturile indisponibilizate, precum şi situaţiile în care mai multe bănci dădeau curs executării silite pentru aceeaşi sumă.

Raportarea anumitor tranzacţii transfrontaliere (implementarea DAC 6-mandatory disclosure)

Codul de procedură fiscală prevede reguli de raportare a anumitor tranzacţii transfrontaliere care prezintă cel puţin un semn distinctiv, dintre cele menţionate în nou introdusa Anexă 4 a Codului de Procedură Fiscală.

Aranjamentele raportabile sunt doar cele transfrontaliere, nu şi cele ce se desfăşoară exclusiv pe teritoriul României.

Persoanele care raportează sunt cele care proiectează, comercializează, organizează, pun la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Aici se includ intermediari precum avocaţi, consultanţi, contabili, instituţii financiare, etc. Intermediarii care au obligaţia păstrării secretului profesional vor solicita contribuabilului relevant acordul scris pentru raportarea aranjamentelor transfrontaliere, iar dacă nu primesc un astfel de acord, au obligaţia să notifice alţi intermediari implicaţi. În cazul în care nu există alt intermediar, intermediarul obligat la păstrarea secretului va notifica contribuabilul relevant de acest lucru, iar obligaţiile de raportare îi vor reveni astfel contribuabilului.

Modalitatea de raportare va fi printr-un formular special ce se va aproba prin Ordin al Preşedintelui ANAF, care va emite şi un ghid de aplicare a acestor noi prevederi.

Termenul de raportare a oricărui aranjament transfrontalier este de 30 de zile. Pentru aranjamentele realizate în perioada 25 iunie 2018 – 1 iulie 2020, termenul de raportare este 31 august 2020.

Legea menţionează 2 categorii de semne distinctive ale unor astfel de aranjamente: unele care trebuie sa treacă testul beneficiarului principal pentru a fi raportabile şi altele la apariţia cărora aranjamentele se raportează direct. Câteva exemple de astfel de semne distinctive sunt: aranjamentul are ca efect conversia veniturilor în capital, donaţii sau alte categorii de venituri impozitate la un nivel redus sau scutite; aranjamentul respectiv îndreptăţeşte un intermediar să obţină un comision sau dobândă în funcţie de cuantumul avantajului fiscal rezultat din aranjamentul respectiv; aranjamentul are o structură puternic standardizată, disponibilă pentru mai mult de un contribuabil relevant şi care nu necesită o personalizare substanţială; aranjamentul include tranzacţii circulare cu scopul spălării banilor şi anulării reciproce a tranzacţiilor; aranjamentul implică un lanţ juridic sau de beneficiari reali netransparent.

Sancţiunile aplicabile pentru neraportarea sau raportarea cu întârziere de către intermediari sau contribuabilii relevanţi se sancţionează cu amendă contravenţională între 20.000 şi 100.000 lei. Pentru neîndeplinirea obligaţiei de notificare a altor intermediari sau a contribuabilului relevant de către intermediarii care au obligaţia păstrării secretului profesional, amenda este între 5.000 şi 30.000 lei.

Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale

Ordonanţa 6/2020 introduce în Codul fiscal noi definiţii, modificări şi prevederi în scopul de a transpune Directiva 2016/1164/UE a Consiliului. Prin aceste modificări se detaliază tratamentul fiscal în cazul unor plăţi sau tranzacţii care implică tratamente neuniforme ale elementelor hibride, tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate, tratamentele neuniforme ale rezidenţei fiscale. Astfel de tratamente neuniforme apar în situaţiile în care acelaşi element este tratat fiscal diferit în diverse jurisdicţii, ducând astfel la situaţii în care se oferă dubla scutire sau dubla deducere (în fiecare jurisdicţie implicată).

Modificările nou introduse în Codul fiscal prevăd măsuri pentru combaterea unor astfel de practici.

Modificări ale Ordonanţei 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale

În ceea ce priveşte acordarea facilităţilor fiscale, principala noutate o reprezintă eliminarea pragului de 1 milion lei peste care se puteau restructura obligaţiile bugetare restante la data de 31 decembrie 2018. Astfel, obligaţiile ce vor putea fi restructurate pot avea şi o valoare mai mică de 1 milion lei.

Restructurarea obligaţiilor va putea fi solicitată şi de către debitorii care pierd eşalonarea la plată pentru ca nu deţin disponibilitaţi băneşti, sau de către debitorii care au garantate obligaţiile bugetare.

Notificarea intenţiei de restructurare a obligaţiilor bugetare poate fi facută şi în perioada 1 februarie – 31 martie 2020, termenul anterior fiind 31 octombrie 2019. Termenul maxim de depunere a solicitării de restructurare devine 31 iulie 2020, iniţial acesta fiind 8 februarie 2020.

Dacă solicitarea de restructurare nu este depusă în termen sau este respinsă, se începe sau se continuă executarea silită de la expirarea termenului sau de la data comunicării respingerii.

Mai multe detalii despre condiţii, modul de restructurare, planul de restructurare sau forma iniţială a acestei legislaţii privind acordarea de facilităţi fiscale, găsiţi în Circulara nr.11 din data de 30.09.2019.

Prorogarea termenelor privind Declaraţia unică

Pentru anul 2020, termenul de 15 martie prevăzut pentru depunerea Declaraţiei unice şi a Formularului 230 se prorogă până la data de 25 mai 2020 inclusiv. Tot până la data de 25 mai 2020 este amânat şi termenul pentru plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale al căror termen iniţial de plată era 15 martie 2020.

Disclaimer

Informaţiile conţinute în acest buletin informativ au scopul de a vă oferi o privire de ansamblu asupra noutăţilor legislative; buletinul informativ nu conţine o analiză cuprizătoare a fiecărui subiect. Pentru informaţii suplimentare în legătură cu subiectele expuse vă rugăm să ne contactaţi. Nu este acceptată nici o responsabilitate pentru deciziile sau omiterile în urma folosirii conţinutului acestui buletin informativ. Toate circularele Boscolo&Partners pot fi consultate la pagina:http://www.crowe.ro.

Boscolo & Partners