Cât mai e până la e-ANAF? Două mari schimbări digitale în relația cu autoritățile fiscale, explicate

De ani de zile, mediul de afaceri din România le cere autorităților fiscale să facă pasul spre digitalizare și să își modernizeze sistemele și procesele utilizate atât în colaborarea cu contribuabilii, cât și în combaterea evaziunii fiscale. Deși acest subiect a fost adus în discuție în repetate rânduri, rezultatul era mereu același: multe promisiuni și implementări ce păreau că durează ani până vor fi finalizate.

Pentru prima dată, însă, se vede luminița digitalizării. A fost nevoie de o pandemie și de aproximativ 370 de milioane de euro alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), pentru ca administrația fiscală din România să fie pe cale să transforme actualul Minister de Finanțe (MF) și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în e-MF/ e-ANAF.

Tot procesul de reformare a fost anunțat încă din 2020, în plină pandemie, atunci când autoritățile fiscale române au început testarea și implementarea diferitelor proiecte digitale menite să aducă mai mulți bani la bugetul de stat. O parte din aceste sisteme au fost incluse în lista de 18 proiecte de digitalizare prezentate la momentul respectiv de către autoritățile fiscale, în cadrul strategiei digitale pentru 2021 – 2025.

Primii pași serioși spre digitalizare au fost făcuți prin finalizarea unor proiecte mici (în comparație cu ce urma să vină), însă ce aveau un impact mare în colaborarea cu contribuabilii. Cele mai relevante sunt extinderea serviciilor electronice disponibile pe portalul ANAF, Spațiul Privat Virtual (SPV) și conectarea caselor de marcat electronice.

Ulterior, a urmat îmbunătățirea și optimizarea unor sisteme informatice utilizate în colaborarea cu alte state membre, cum ar fi Sistemul informatic One Stop Shop (OSS_RO), Portalul de schimb automat de informații (AEOI_RO) sau sistemul informatic VIES.

Abia apoi a venit rândul proiectelor digitale mari care ar urma să aibă un impact semnificativ în mediul de afaceri din România, atât din perspectiva contribuabililor, cât și din perspectiva autorităților fiscale. Aici, cele mai importante sunt sistemul informatic „Fișierul Standard de Control (Standard Audit File – SAF-T) și sistemul național privind factura electronică RO e-Factura (RO e-Factura).

RO e-Factura, la doi ani după prima implementare

Anunțat ca un program pilot încă din septembrie 2021, sistemul RO e-Factura a fost implementat de către ANAF în prima jumătate a anului 2022. În primă fază, a fost opțional, însă facturarea electronică a devenit obligatorie de la 1 iulie 2022 pentru relațiile între un operator economic şi autorităţi/entităţi contractante (relaţia business-to-government – B2G) și pentru categoriile de produse și bunuri considerate cu risc fiscal, comercializate între doi operatori economici (relaţia business-to-business – B2B).

Tot în 2022, România a solicitat Comisiei Europene (CE) o autorizație pentru o măsură specială de derogare de la două articole din Directiva TVA, pentru a putea institui facturarea electronică obligatorie pentru toate tranzacțiile efectuate între persoanele impozabile stabilite pe teritoriul României.

Argumentul românesc a fost că implementarea generalizată a facturării electronice ar ajuta la combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA), dar le-ar fi de folos și persoanelor impozabile, prin digitalizarea proceselor de facturare și reducerea sarcinii lor administrative.

În plus, au punctat autoritățile române, digitalizarea proceselor de facturare ar permite plăți mai rapide, economii legate de costurile de transmitere, prelucrarea rapidă și ieftină a datelor cuprinse în facturi și costuri reduse de arhivare pentru persoanele impozabile.

Având undă verde din partea CE, începând cu 1 ianuarie 2024, România a implementat cea de-a doua etapă a sistemului. A extins, astfel, obligația transmiterii facturilor prin sistemul RO e-Factura pentru toate relațiile comerciale B2B.

Drept urmare, începând cu 1 ianuarie 2024, furnizorii, persoane impozabile stabilite în România, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA, și persoane impozabile nestabilite în România (contribuabilii nerezidenți), dar înregistrate în scopuri de TVA în România, au obligația raportării facturilor emise în sistemul RO e-Factura. Această obligație se aplică tuturor tranzacțiilor comerciale care sunt taxabile în România din perspectiva TVA, indiferent dacă destinatarii facturilor sunt sau nu înregistraţi în Registrul RO e-Factura.

Există mai multe excepții de la obligația transmiterii facturilor electronice prin sistemul RO e-Factura:

1. exporturile și livrările intracomunitare de bunuri;
2. livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate către persoane impozabile care nu sunt stabilite şi nici înregistrate în scopuri de TVA în România (tranzacții cu companii nerezidente);
3. livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care se emit facturi simplificate (tranzacții cu bonuri fiscale);
4. prestările de servicii pentru care emiterea facturii nu face obiectul normelor de facturare aplicabile în România;
5. tranzacții pentru care nu există obligația emiterii facturii.

RO e-Factura: sancțiuni de la 1 iunie 2024

Deși obligația de transmitere în sistemul RO e-Factura a facturilor emise de către furnizori a intervenit de la 1 ianuarie 2024, autoritățile au acordat o perioadă de grație până la 31 martie 2024 în care neraportarea facturii nu a fost sancționată. Măsura a avut rolul de a le da timp contribuabililor să implementeze sistemul în procesele proprii.

Ulterior, în urma sesizărilor continue din partea mediului de afaceri privind funcționarea sistemului RO e-Factura, această perioadă de grație a fost extinsă până la 31 mai 2024, din aceleași motive ca la termenul anterior.

Așadar, începând cu 1 iunie 2024, nerespectarea de către furnizori a obligației de transmitere a facturilor în sistemul RO e-Factura în termenul-limită de cinci zile lucrătoare de la data emiterii, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la termenul pentru emiterea facturilor prevăzut de Codul fiscal, va constitui contravenţie şi se va putea sancţiona cu amendă de până la 10.000 lei.

În plus, începând cu 1 iulie 2024, pentru tranzacțiile B2B între persoane impozabile stabilite în România, transmiterea facturilor se va face exclusiv prin sistemul RO e-Factura, orice alte forme tradiționale de transmitere și înregistrare fiind interzise atât la furnizor, cât și la destinatar.

Prin urmare, începând cu 1 iulie 2024, doar factura electronică transmisă prin sistemul RO e-Factura de către furnizorii români va îndeplini condiția de formă necesară pentru ca beneficiarii să își poată deduce TVA pentru achizițiile efectuate.

Tot de la 1 iulie, termenul limită de transmitere a facturilor prin sistemul RO e-Factura va fi de cinci zile calendaristice de la data emiterii – deci nu lucrătoare – , dar nu mai târziu de cinci zile calendaristice de la termenul pentru emiterea facturilor prevăzut Codul fiscal. Pentru contribuabili, asta înseamnă că vor trebui să își adapteze foarte bine procedurile și sistemele interne astfel încât să se poată încadra într-un termen-limită mai mic față de cel inițial.

Facturarea electronică în România, față de alte state membre UE

Odată cu implementarea RO e-Factura, România se alătură unui grup restrâns de țări din UE care au făcut pasul spre digitalizare, facturarea electronică fiind obligatorie momentan doar în Ungaria (din 2021) și Italia (din 2019).

Totuși, numărul țărilor UE care vor utiliza facturarea electronică obligatorie în relațiile B2B va crește în următorii ani. Unele au deja sistemul gata și e folosit voluntar (Austria, Cehia, Olanda), iar altele au planificată implementarea obligatorie în iulie 2024 (Belgia, Franța, Polonia) sau începând din 2025 (Croația, Germania, Slovacia, Slovenia).

Implementarea SAF-T se va finaliza în 2025

Cât despre celălalt sistem informatic din centrul procesului de digitalizare a administrației fiscale, SAF-T, implementarea lui a început în România încă din anul 2022.

În prima fază, vizați au fost doar cei încadrați în categoria marilor contribuabili. Pe urmă, în 2023, au fost incluși și contribuabilii mijlocii.

Implementarea SAF-T în România se va finaliza abia la 1 ianuarie 2025, atunci când toate companiile care vor dori să își desfășoare activitatea în România, inclusiv contribuabilii mici și contribuabilii nerezidenți înregistrați doar în scop de TVA, vor avea obligația raportării D406, Declarația Informativă privind Fișierul Standard de Control Fiscal.

Dincolo de perioadele de grație de 6 luni/1 trimestru (în funcție de perioada transmiterii, lunară sau trimestrială) pentru implementarea SAF-T, nedepunerea la termenele prevăzute de lege a D406 sau depunerea incorectă ori incompletă a acesteia se sancționează cu amenzi până la 5.000 lei.

De asemenea, în urma implementării complete a sistemului de raportare SAF-T în România, se așteaptă și eliminarea anumitor declarații de TVA, având în vedere că o parte dintre informațiile de TVA transmise în prezent autorităților fiscale sunt incluse și în informațiile transmise prin D406.

Cu implementarea SAF-T, România se alătură altor zece state membre care au implementat sistemul (sau unul similar).

RO e-ANAF și visul pentru o administrație fiscală digitală

Atât SAF-T, cât și RO e-Factura sunt două dintre sistemele importante din strategia digitală a ANAF, menite să ajute România în combaterea evaziunii fiscale și mai ales reducerea decalajului de TVA, în continuare cel mai mare la nivelul UE.

În UE s-a înjumătățit, în România a rămas la fel

Evoluția decalajului de TVA (%), UE vs. România (2017-2021)

La momentul prezentării strategiei digitale, autoritățile fiscale române urmăreau reducerea decalajului de TVA cu până la 10% în perioada 2021 – 2024 (raportat la valoarea din 2020), astfel ca la finalul anului 2024 să ajungă undeva la 25%, de la 36,7% (aproximativ 9 miliarde de euro), nivelul din 2021.

Decalajul de TVA înseamnă diferența dintre veniturile din TVA ce ar fi trebuit încasate şi cele efectiv încasate de autoritățile fiscale.

Totuși, după cum precizează și Comisia Europeană, deși sunt șanse reale ca decalajul de TVA să scadă ca urmare a implementării proiectelor digitale, efectele pozitive se vor putea observa după o mai lungă perioadă de timp.

Celelalte proiecte de digitalizare a relației cu contribuabilii

Autoritățile fiscale au lansat în paralel și alte proiecte digitale importante de care contribuabilii trebuie să țină cont în cazul în care doresc să desfășoare activități economice în România. Declarate sisteme informatice de interes strategic naţional (SIISN), lista cuprinde în momentul de față șase sisteme digitale pe care ANAF le va utiliza în administrarea contribuabililor din România. Pe lângă SAF-T și RO e-Factura, celelalte patru sunt:

1. Sistemul național privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri (RO e-Transport);
2. Sistemul național RO e-Sigiliu;
3. Sistemul informatic național RO e-Case de marcat electronice;
4. Sistemul RO e-TVA;

Așadar, presiunea este mare pe umerii autorităților fiscale privind buna implementare a proiectelor digitale și creșterea gradului de colectare, având în vedere că prin aceste sisteme noi vor trebui să aducă la Bugetul de Stat aproximativ 10 miliarde de euro pentru a acoperi deficitul bugetar existent.

Testul anilor următori va fi cum va reuși ANAF să folosească aceste sisteme, cum va procesa amalgamul de informații transmise de către contribuabili și dacă aceste sisteme digitale vor aduce atât schimbări în cadrul inspecțiilor fiscale viitoare, cât și o creștere a gradului de colectare a taxelor la bugetul de stat.

 

Acest articol a fost publicat inițial pe Panorama.ro.